Lacul Tei ramane pentru generatia anilor 70-80 unul din cele mai frumoase lacuri. Acesta concura cu Lacul Herastrau, si nu se putea face vreo diferenta . Lacul Herastrau era un loc care atragea sute si sute de cetateni prin parcul ce inconjura lacul, mai ales duminica. Acestia, dornici de natura apareau inca de la primele ore ale diminetii pe aleile din parc, printre ramurile copacilor care le oferea pe langa racoare si un miros placut care ii facea sa creada pentru moment ca nu se mai afla in capitala, ci undeva in inima unei paduri din tara. Cel mai dorit traseu era cel de pe malul Lacului Herastrau. Foarte multi doreau sa inconjoare lacul pe jos, iar altii pe lac cu vaporasele etajate , unele dintre ele aparute de curand pe lac cum ar fi PANTELIMON, CANARUL, OTOPENI sau BANEASA care au circulat prima oara in vara anului 1971. Vaporasele de plimbare cat si de traversare puteau fi luate de la mai multe debarcadere. Acestea erau tot timpul arhipline, din cauza nr. mare de pasageri dornici de relaxare, de plimbare, de placerea de a calatori pe luciul Lacului Herastrau. Un loc foarte cautat era Roata Mare. Aceasta se afla situata in partea de est a lacului la intrarea in Parcul Herastrau pe la Sos. Nordului, unde se afla capatul liniei de troleibuz 83. Daca Lacul Herastrau era neintrecut in ceea ce privea doritorii de plimbari, Lacul Tei era o atractie pentru iubitorii inotului, pentru cei care doreau sa se relaxeze la soare,bronzandu-se in strandurile de pe malul acestui lac. Mii de locuitori ai Bucurestiului, in zilele fierbinti de vara dadeau navala in strandurile ce se aflau pe malul Lacului Tei: Studentesc, Steaua, Cutezatorii, ITB, Chefal, UTC, Tei, iar mai tarziu 8mai1 si 8mai2. Existau atatea motive de relaxare, incat nu ducea lipsa nimeni de soare, de plaja, de umbra plopilor , de aerul curat. Pentru cei cu probleme reumatice, in Strandul Tei se gaseau si bai de namol, atragand foarte multe persoane. La chioscuri se putea gasi cu usurinta bere, mici, pepsi si alte produse cu care te intalneai mai rar in magazinele din Bucuresti. In zilele frumoase de vara, tot mai multi oameni ai muncii alegeau ca loc de recreere, Strandul Tei. Duminica nu mai era loc nici sa arunci un ac. De dimineata, tramvaiele liniei 16 si ale autobuzului 101, duceau pasageri pe scara pana la statia Strandul Tei. La casele de bilete erau cozi imense. Pentru evitarea aglomeratiei, locuitorii din zonele Doamna Ghica, Lacul Tei, Colentina sau Maica Domnului, ajungeau la strand cu vaporasele de traversare care si acestea erau aglomerate dimineata in sensul spre strand, iar dupa-amiaza in sensul spre Restaurantul Brotacei unde se afla debarcaderul pe malul Parcului 8 mai. Pentru traversare exista un bac cu motor numit HAIDUCUL. Acesta avea o constructie simpla, pe 2 tuburi de fier astupate la capete, era o platforma , in mijloc se afla un mic motor si cabina cu postul de conducere. De jur imprejur, bacul cu motor avea un gard din fier pentru a oferi calatorilor o stabilitate. Acest ponton cu motor era de fapt o improvizatie, asamblata pe la sfarsitul anilor 50 sau inceputul anilor 60. Intr-o duminica frumoasa de vara Strandul Tei era foarte aglomerat de multimea de cetateni care alesesera ca loc de relaxare acest loc superb. Era anul 1970. Sfarsit de zi, sfarsit de saptamana. In locul arsitei, in locul soarelui stralucitor, s-au ivit din senin cativa nori, apoi a inceput un vant ce a declansat o adevarata furtuna. Nefiind prea multe locuri care sa adaposteasca poate miile de persoane, cei mai multi au navalit spre debarcaderul strandului pentru a traversa cat mai repede pe malul celalalt. Bacul care asigura traversarea s-a dovedit a fi neincapator. Pasagerii nu au dorit sa mai ramana pe mal , unii aveau si copii, arsita disparuse, acum racoarea si stropii reci nu le mai puteau oferi decat disconfort. Cand bacul a ajuns la debarcader, multimea a dat navala pe el, fara sa mai tina cont ca nr. limitat fusese demult depasit. Degeaba conducatorul bacului a incercat sa convinga ca sunt prea multe persoane pe bac, nimeni nu a vrut sa coboare din el. Din contra, si cei care mai erau inca pe mal, incercau sa patrunda pe bac pentru a traversa dincolo la debarcaderul Restaurantului Brotacei. Vazand conducatorul bacului ca nu se intelege cu pasagerii, s-a indepartat cu bacul de mal pornind spre celalalt mal cu masa supraincarcata de pasageri, dornici sa scape de racoarea si stropii reci de ploaie. Foarte multi pasageri au ramas pe mal la debarcader, nemultumiti ca ei nu au mai incaput pe bac, si ca trebuiau sa mai astepte. Bacul plecase de la mal, mergea extrem de incet, valurile produse de vant ajungeau si pe punte, iar pasagerii stateau inghesuiti si ar fi vrut sa treaca in partea cealalta a bacului de unde nu batea vantul pentru a nu mai fi stropiti . Dupa aproximativ 100 de metri, chiar langa bazinele Strandului Tei paralele cu Debarcaderul de sub Restaurantul Brotacei, unde apa era foarte mica , bacul nu a mai rezistat. Din cauza nr. mare de pasageri, acesta a troznit si s-a rupt in doua. Cei care se aflau pe margine si stiau sa inoate au sarit repede din bac. Iar cei care se aflau inghesuiti in mijloc, chiar daca stiau sa inoate, nu au avut cum sa sara. Cei care nu stiau sa inoate, s-au prins de cei care stiau sa inoate. Bacul s-a scufundat, iar lacul era plin de pasagerii bacului, care erau inghtiti de apa, in tipete de deznadejde si descurajare . Dar mai ales sub privirile a sute de oameni care se aflau la debarcaderul din strand care nu mai incapusera in bac! Acestia, ingroziti, nu puteau crede ce se intampla, si ce noroc au putut avea ca nu au avut loc pe bac. Tipetele din apa, incet, incet s-au linistit. Unii din cei care sarisera din bac mai inainte si stiau sa inoate s-au intors inapoi sa salveze pe cei care tipau pentru ca printre ei erau si copii sau sotiile lor. Dar au facut o mare greseala. S-au apucat de ei si de maini si de picioare persoanele care nu stiau sa inoate, si s-au inecat si acestia. Conducatorul bacului a ramas ultimul pe bac, si a reusit si s-a salvat. Au venit imediat scafandri, armata, dar nu au mai putut face mai nimic. Numarul celor inecati a fost extrem de mare. Acestia au fost cautati si scosi timp de cateva zile dupa naufragiu. Malurile lacului erau pline de cadavre cu fetele schimonosite de spaima, de frica, de deznadejde. Foarte multi au fost gasiti imbratisati, se tineau unii de altii. Conducatorul bacului a facut puscarie, iar cand a ispasit pedeapsa si a fost eliberat, a murit. Putea sa nu plece cu bacul atunci arhiplin . Putea sa nu se lase influentat de multimea mare de pasageri care il presau. De el a depins scufundarea bacului. Aceste informatii sunt culese chiar de la colegii de serviciu ai acelui conducator al bacului. Voi mai reveni si cu alte informatii !!!
Comentariu apartine d-lui Costache Mihail
Daca dati copy/paste pe acest citat pentru a fi transpus pe alt site, va rugam sa precizati si sursa prin trimitere la link-ul acestui mesaj, adica acesta https://vaporase.all-up.com/t131-haiducul#525
Acasa 
