Marea Neagră
De la Wikipedia.
Suprafata 423488 km²
Volum de apă 537,000 km³
Salinitate 22,03 g/l%
Adâncime maximă 2 245 m
Adâncime medie 1,271 m
Lungime 1,149 km
Lățime 630 km
Localizare Oceanul Atlantic, Marea Mediterană
Țări riverane Ucraina, România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia
modifică Consultaţi documentaţia formatului
Marea Neagră este o mare din bazinul atlantic, situată între Europa și Asia, care se învecinează cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia și Georgia. Prin Strâmtoarea Cherci se ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele în Marea Egee și deci în Mediterană. Ea este un rest al Mării Sarmatice și prezintă o serie de aspecte unice în lume.
Marea se întinde pe o suprafață de 423.488 km². Cel mai adânc punct se află la 2245 m sub nivelul mării în apropierea de Ialta. Mareele sunt în general de mică amploare (cca. 12 cm). Salinitatea apei este în larg de 17-18 la mie, față de 24-34 la mie în alte mări și oceane. În zona litoralului românesc salinitatea scade și mai mult, în mod obișnuit fiind între 7 și 12 la mie.
Etimologie
În Antichitate, grecii au numit-o mai întâi Skythikos Pontos (« Marea Scitică »). Sciții, popor de limbă iraniană, o numeau Axaina, adică « indigo ». Grecii înțeleseseră inițial acest cuvânt ca axeinos (adică « neprimitoare ») dar mai târziu, când o au cunoscut-o mai bine, au numit-o Pontos (adică « întinderea de ape ») Euxeinos (adică « primitoare »).
Romanii au numit-o Pontus Euxinus iar mai tardiv Mare Caecili (adică « închisă »). În Evul Mediu, apare pe hărțile genoveze și venețiene precum și în cronicile lui Wavrin și lui Villehardouin sub denumirea de Mare maggiore care corespund cu denumirea de Marea cea Mare din documentele lui Mircea cel Bătrân.
Calificativul Neagră, apare în secolul XV e.n., și există trei ipoteze explicative :
* Cea mai populară, dar neconfirmată de nici-o sursă, afirmă că ar fi culoarea mării la vreme rea (de fapt, sub nori, toate mările sunt întunecate) ;
* Teoria cea mai des citată în sursele anglo-saxone este că Neagră ar fi o traducere a cuvântului scitic axaïna ;
* O altă ipoteză, mai contestată, este că denumirea i-ar fi fost dată de Turcii Selgiuci (Selçuk Türklar) instalați în Anatolia din secolul XI, apoi generalizată de Otomani (Osmanlı Türklar) de jur împrejurul mării, și însfârșit tradusă în rusește, românește, bulgărește pe măsură ce aceste popoare au acces din nou la țărmurile Mării cea Mare. Această ipoteză este dezbătută inclusiv în rândurile turcologilor, dat fiind ca desemnarea tradițională a punctelor cardinale prin culori, la Turci, rareori folosește Kara (adică « întunecat ») pentru Miazănoapte și Ak (adică « luminos ») pentru Miazăzi, cum este cazul aici (Karadeniz fiind Marea Neagră, la nord de Turcia, iar Akdeniz fiind Marea Mediterană la sud de Turcia) : de obicei, se folosesc alte culori[1].
Fluvii și râuri care se varsă în Marea Neagră
Sunt mai multe fluvii și râuri care se varsă în Marea Neagră. În zona europeană principalele sunt Dunărea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud și Cubanul. În Asia Mică principalele ape care se varsă în Marea Neagră sunt Scaria, Enige, Câzâl-Irmac și Ieșil-Irmac. Alte ape care se varsă în Marea Neagră sunt Cioruhul în Armenia turcească, Rionul în Gruzia, Provadia și Camcia în Bulgaria etc. Un aport mare de apă este primit de Marea Neagră de la Don, prin intermediul Mării Azov.
Dispunerea circulară a surselor de apă și existența unei singure legături externe - prin Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele - cu Oceanul planetar, alături de încălzirea relativ moderată a apei de către Soare, determină lipsa aproape totală a curenților marini verticali și existența doar a curenților orizontali pe un imens traseu circular împotriva sensului acelor de ceasornic.
Acasa 
